1. Laptele matern poate deveni «slab»

Adesea, femeile susțin că au lapte slab. Însă grăsimea laptelui este aceeași la toate femeile, în medie de la 2% până la 5%. Laptele devine mai gras pe timp de noapte, pentru ca micuțul să adoarmă mai repede, la fel, când este bolnav și pe măsură ce crește. Grăsimea laptelui nu depinde de cât ați mâncat, de exemplu.

2. Eu mănânc puțin, de aceea a dispărut laptele

Laptele nu se produce în stomac, ci în glanda mamară. Acest proces este condus de hipofiza care este situată în cap. Legătura poate fi următoarea: când nu mănânci, te simți extenuată și nervoasă. Iar pe acest fundal, nu se produce hormonul ositocină responsabil ca laptele să curgă din sân. Atunci ți se pare că sânul este pustiu. Și femeile cred că laptele a dispărut. Însă în felul acesta, pur și simplu «se închide robinetul». Trebuie să se odihnească, să mănânce și toate se vor restabili.

Alăptarea este un proces de care depinde supraviețuirea unei specii întregi. Dacă ar fi atât de simplu – ai suflat și laptele a dispărut, noi nu am supraviețui. Alăptarea este unul dintre cele mai rezistente sisteme ale organismului.

3. La trei-patru luni, laptele dispare

În această perioadă, se formează lactația. Dacă la început, după naștere, sânul este mereu plin, ulterior el produce lapte conform principiului «cerere-ofertă». Iar copilul trece în această perioadă prin criza creșterii și cere tot mai des, pentru că el a crescut brusc și are nevoie de mai multă mâncare. Și femeia crede că dacă el cere, iar sânul este gol, înseamnă că laptele a dispărut. Femeia începe să-l hrănească și cu lapte praf. În realitate însă acest proces trebuie lăsat să se restabilească: cu cât mai des copilul va fi lăsat la sân, cu atât mai mult lapte va fi.

4. Pentru un lapte «bun», trebuie să mănânci nuci, halva, miere și să bei lapte de vacă

Ar părea o nimica toată, însă aceste produse sunt alergeni foarte puternici, care pot provoca reacția copilului. De asemenea, de la halva și nuci laptele nu devine mai gras, dar se schimbă structura calitativă a grăsimii. Laptele poate deveni mult mai dens, atunci poate apărea predispoziția la constipație. La fel, nu se știe de ce, încep să bea lapte (și eu am făcut la fel în timpul primei sarcini), însă de la aceasta, mai târziu, copilul poate avea dureri de burtică.

5. «Ceaiurile pentru lactație» sunt de folos

Este doar un simplu marketing. Toate aceste ceaiuri sunt în bază de chimen. El are un gust specific și nu este pe placul oricui. Impunându-se, mama îl va înghiți cumva, se va simți neconfortabil, iar prin aceasta, va dăuna lactației. Însă de la un simplu ceai diluat cu chimen nu va fi niciun efect. Iar dacă chimenul concentrat ar fi fiert și băut, acesta ar putea, chiar și foarte puțin, să micșoreze cantitatea de lapte: chimenul este un estrogen natural, iar el suprimă hormonul prolactina.

6. Pentru înțărcare pot fi de folos bandajele, verdele de briliant și muștarul

Prima etapă a vieții copilului este la sân: acolo el mănâncă, se calmează. Întreruperea bruscă a acestui proces poate provoca omulețului o daună emoțională. Înțărcarea trebuie să se facă treptat: copilul trebuie învățat să mănânce, să bea, să se liniștească, să adoarmă fără sân. Iată atunci poate fi finalizată alăptarea și afirma că laptele s-a terminat.

Unele femei spun copiilor că mama s-a îmbolnăvit și de aceea nu mai poate alăpta. Însă părintele și copilul trăiesc conform unui principiu simplu: părintele este principalul, el stabilește limite, copilul se subordonează, el poate protesta, dar se află în aceste granițe. Astfel, este asigurată securitatea sa emoțională. Copilul încă nu poate supraviețui de unul singur, el are nevoie de un matur pentru a se simți în siguranță. Însă anume în acest moment, noi punem rezolvarea problemei pe umerii copilului. Desigur, el o va compătimi pe mama – bine, dacă ea e bolnavă, eu nu voi insista. Însă noi punem o povară prea mare pe umerii copilului. Mama este cea care trebuie să rezolve.

Uneori, sânul este uns cu muștar sau chiar cu verde de briliant. Copilul vede, se sperie și nu mai vrea la sân. Însă el poate crede că mama s-a îmbolnăvit și că aici este și vina lui. Unii copii, în asemenea cazuri de înțărcare traumatizantă, încetează să mai doarmă la amiază, încep să plângă mai mult, nu se mai cer la oliță.

Mai este un lucru îngrozitor pe care îl fac uneori femeile: își bandajează pieptul. Este epoca de piatră. Își leagă strâns pieptul ca să nu se mai producă lapte. Însă laptele continuă să se producă, să preseze canalele, iar din exterior este presiunea bandajului. Glanda mamară este un organ foarte sensibil și orice traumă de acest gen duce la creșterea riscului de apariție a cancerului. După astfel de metode, femeia se alege adesea cu îndreptare la chirurg și mamolog.

Femeia nu trebuie să se traumeze ori să-și mintă copilul. Trebuie să-i explice așa cum este, prin cuvinte simple. A fost lapte, dar el s-a terminat, tu ai crescut. Iată, și pisica a încetat să-și hrănească pisicuțele, așa se întâmplă la toți. Femeile adesea spun că nu reușesc înțărcarea treptată, pentru că micuțul cere, dezbracă tricoul. Însă ce înălțime are el și ce înălțime are mama? Aici, întrebarea nu e despre alăptare, ci despre stabilirea relațiilor cu propriul copil. Și momentul înțărcatului este cel mai potrivit pentru mamă să se învețe să spună copilului «nu».

Vă recomandăm să citiți materialul "Cum femeile din Moldova ar putea crește un copil sănătos și cine le-ar ajuta?"